“Am început gimnastica de performanță de la vârsta de 8 ani. Având în vedere că părinții mei au făcut și ei sport, mama gimnastica și tata a cochetat cu culturismul, box sau lupte, îmi aduc aminte că tata m-a dus la 6 și jumătate la karate, unde am stat un an de zile, în Ghencea, la clubul Steaua. Pot să spun că la acea vârstă fragedă nu mi-a plăcut foarte mult pentru că era departe de casa unde locuiam, făceam aproape o oră de drum dus și o oră întor, se întâmpla să merg la antrenamente atunci când toți copii de la bloc ieșeau afară, iar eu nu mai reușeam să mă joc.
 

La karate era și un regim foarte strict, nu aveai voie să vorbeșt cu colegii, să râzi, să glumești, să te joci, iar la gimnastică am ajuns în clasa întâi, a venit un antrenor la noi la școală, a venit în clasă și am fost unul dintre cei cinci copii care am fost selectați, ne-a pus să facem câteva exerciții de detentă și sărituri. A căutat copiii cei mai scunzi din clasă și m-am numărat printre ei. Așa a început povestea mea și cariera în gimnastică”, a spus Drăgulescu în interviu.

Amintiri din sala de gimnastică

“Din prima zi de când am intrat în sala de gimnastică mi-a plăcut foarte mult, m-am simțit ca într-un imens loc de joacă pentru copii, aveam trambuline, plase elastice, gropi cu bureți, eram foate mulți copii acolo și râdeam foarte mult și ne jucam. Asta e, pot să spun, lucrul care m-a atras foarte mult. La început a fost o joacă, iar apoi am început să început să învățăm gimnastică, după care au început să vină și rezultatele și satisfacția. Primele competiții cred că au fost cam la un an și jumătate de când am început, într-o perioadă în care se dădeau ca premii pahare, diplome sau șosete, dar era o mândrie și orice premiu atesta că ești mai bun ca alții la anumite aparate. La gimnastică mi-a plăcut fiecare etapă a pregătirii, în continuare găsesc satisfacție în acest sport, simt adrenalina, simt plăcerea în a face gimnastică, iar cu această ocazie pot să spun că sunt foarte recunoscător că am reușit să îmi găsesc lucrul care îmi place cel mai mult să îl fac”, a mai spus gimnastul.

Despre retragere

Ajuns la vârsta de 36 ani, una dintre cele mai frecvente întrebări care i se pune este legată de retragere. Nu a scăpat de ea nici la Cluj și a declarat că atâta timp cât sănătatea îi va permite el va rămâne în activitate.

“Cred că elementele cheie pentru mine care mă fac să continui în gimnastică sunt sănătatea, în al doiea rând să pot face acest sport cu plăcere și în al treilea rând motivația. Aceste trei lucruri pe mine mă împing înainte și atâta timp cât le am voi continuia să fac gimnastică de performanță”, a fost mesajul lui Marian.

Despre experiența de la Rio
​
“Mă bucur că am avut șansa să particip la Olimpiada de la Rio, mă bucur că am prins o finală și mă bucur că am fost foarte aproape de o medalie, am fost la egalitate pe locul 3, este a doua oară pentru mine când se întâmplă asta și de fiecare dată am fost departajat declasat, dar astea sunt regulile, trebuie să ne conformăm și mă bucur că am plecat totuși cu fruntea sus de la acea competiție”, a mai spus gimnastul.

Născut pe 18 decembrie 1980 la București, Marian Drăgulescu a câștigat patru medalii de aur la Europenele din 2004, iar la Olimpiada de la Atena a câștigat medalia de argint la sol și bronz la sărituri cu echipa. Acesta și-a anunțat retragerea în 2005, dar a revenit asupra deciziei și a luat parte la Campionatele Mondiale din 2005 de la Melbourne, unde a câștigat aurul la sărituri.